Odata

Odată am ucis o vrabie.
La fel ca-n cîntec.
Dar nu cu praștia, ci cu un dop de la o sticlă de vin spumant; l-am aruncat și am nimerit.
Eram mic; copil adică. Nu știu dacă e o scuză. 
Azi mi-am amintit, printre altele, și de asta.

 (minim jurnal de idei și întâmplări preconcepute)