Un email la care n-am răspuns și n-am răspuns:
"Dimineața, oamenii au mai mult mărunțiș la îndemână, sau sunt mai generoși? Ori poate izolarea somnului se dorește compensată prin orice formă de apropiere umană, fie ea și superficială, din temerea că doar trecem unii pe lângă alții.
Cuvintele, de cele mai multe ori (intotdeauna?) întăresc iluzia asta de apropiere. Dar dimineața oamenii mai mult tac. Ca și cum n-ar simți neapărat nevoia să spună ce-au visat. De asta dimineața e liniște în autobuz și de asta seara, când sunt zgomotoși și când povestesc tot ce-au trăit peste zi îmi vine uneori să le strig, alteori să-i rog să tacă...
Și acum parcă îmi dau seama pentru prima dată că "liniște" și "tăcere" nu sunt defel sinonime.
PS: “All noise is waste. So cultivate quietness in your speech, in your thoughts, in your emotions. Speak habitually low. Wait for attention and then your low words will be charged with dynamite.” Elbert Hubbard "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu