miercuri, 6 februarie 2013

...


   Se spune ca, pentru ca o fotografie sa fie buna, trebuie sa te faca sa plingi, sa rizi sau sa gindesti.
   Toate cele trei aspecte, dar mai ales ultimul, sint valabile in cazul eseului, care tinde in acest fel spre acea categorie aparte, mult dezbatuta, a fotografiei artistice. O tema de acest gen la un concurs il face pe om sa gindeasca: in primul rind, se va intreba daca stie, de fapt, ce inseamna un eseu in fotografie.
   Nu mica mi-a fost mirarea atunci cind am intrebat citiva fotografi, unii chiar experimentati, si am constatat ca lucrurile nu le sint foarte clare in aceasta privinta.Mi-au cerut timp de gindire, iar unii dintre ei nu au raspuns. Sa fie oare atit de complicata aceasta tema, sau oamenii s-au indepartat intr-adevar de esenta artei, iar cind apasa pe declansator, o fac intr-un simplu gest mecanic? Oare imaginile sint imortalizate acum mai mult pe baza senzatiilor vizuale decit pe cea a ideilor?
   Concursurile de fotografie, desi mult mai numeroase in ultima vreme in peisajul romanesc, au in mare parte teme banale, care nu stimuleaza in nici un fel imaginatia participantului. Este deci binevenita aceasta categorie, care isi propune sa ridice standardul imaginilor realizate de fotografii romani, motivindu-i pentru a regasi entuziasmul si foamea de originalitate care ii ridica pe primii artisti deasupra mediocritatii.
   Revenind la eseul fotografic, trebuie spus ca acesta sustine o idee pe care o transmite cu ajutorul elementelor din cadru, misiune mult mai grea decit in cazul eseului literar, unde autorul are la dispozitie o multitudine de cuvinte prin care isi expune punctul de vedere si argumentele. Pentru a spori impactul vizual, fotograful insoteste de obicei imaginea cu un text scurt, care completeaza ceea ce privitorul a perceput deja din cadru. In multe dintre cazuri se realizeaza eseuri fotografice compuse din mai multe imagini pe aceeasi tema, insotite de text, pentru a ajunge fara gres la privitor, mizind pe complexitatea si numarul mai mare al stimulilor vizuali transmisi. Bineinteles, cel mai bun eseu este cel compus dintr-o singura imagine, care vorbeste de la sine, fara a mai avea nevoie de cuvinte. Unii oameni chiar prefera imaginea simpla, fara textul explicativ, pentru ca le stimuleaza imaginatia si spiritul de observatie. Privitorul poate oricind sa descopere si alte sensuri in afara de cele propuse de artist, pentru ca si opera fotografica poate fi considerata "deschisa" interpretarii, ca si in cazul celorlalte forme de arta.
   Cel mai ofertant domeniu pentru eseul fotografic este, desigur, cel uman, sensibilizind cel mai mult privitorul, prin varietatea mare de subiecte pe care le poate aborda - diferentele culturale, religioase, sociale, conflictele, razboaiele, calamitatile naturale si multe altele. Lumea naturala este si ea o sursa inepuizabila de subiecte pentru eseuri, privitorul fiind deja sensibilizat de distrugerea habitatelor, disparitia unor specii si necesitatea protejarii mediului.
   Fotografia de turism atinge subiecte variate, vizind atit umanul, cit si animalul, pe fondul mai larg al peisajului natural si al celui urban, iar la o privire mai atenta, subiectele se ivesc de la sine. Fotograful trebuie sa aiba grija insa ca ideea sa nu depaseasca sfera de interes turistic, intrind in alte domenii, precum cel social sau stiintific. Ridicarea unei cladiri noi alaturi de una veche, pe care aproape o sufoca, un zid cu graffiti in vecinatatea unui lacas de cult, reclame occidentale intr-un oras arab - sint doar citeva exemple de teme posibile pentru eseu, care se pot ivi intr-un oras. Copaci taiati sau braconaj intr-o padure protejata, urme ale trecerii turistilor prin zone de o frumusete deosebita, sint subiecte oferite de natura, dar sunt foarte importante abordarea si puterea expresiva a lucrarii, care nu trebuie sa devina reportaj socioeconomic.
   Elementele care apar in cadru trebuie sa fie usor de recunoscut si sa canalizeze privitorul spre ideea pe care autorul a vrut sa o sintetizeze in imagine. Daca fotograful nu mai are la indemina cuvintele care ii permit argumentarea, are in schimb o unealta la fel de puternica - imaginea, care isi atinge instantaneu scopul in momentul in care compozitia este bine realizata.
   Pentru ca un eseu sa fie cu adevarat bun, fotograful trebuie sa detina mai mult decit cunostinte tehnice. El trebuie sa cunoasca problema pe care vrea sa o expuna, situatia pe care vrea sa o evidentieze, iar aceste cunostinte, cumulate cu imaginatia si talentul, il vor ajuta sa gaseasca elementele necesare pentru a-si exprima foarte bine ideea.

                                                                                                                                            Ema Cojocaru

vineri, 1 februarie 2013

...



oamenii nu ştiu să tacă la timp
 oamenii nu ştiu să uite la timp
 oamenii nu ştiu să se revolte la timp
oamenii nu ştiu să gândească la timp
oamenii nu ştiu să se despartă la timp
oamenii nu ştiu să trăiască la timp
oamenii nu ştiu să se nască la timp
oamenii nu ştiu să moară la timp
oamenii nu ştiu să iubească
noi, oameni...

luni, 28 ianuarie 2013

...




“Din momentul în care arta încetează să mai fie hrana care-i asigura supraviețuirea sufletului, artistul își poate exterioriza talentul în tot felul de experimentări cu noi formule, în capricii și fantezii nesfârșite și în orice alte derivate ale șarlataniei intelectuale. Oamenii nu-și mai caută nici consolarea și nici exaltarea în artă. Însă cei rafinați, cei bogați, cei leneși, cei care distilează chintesența caută noul, neobișnuitul, originalul, extravagantul, scandalosul. Iar eu, de la cubism încoace, i-am satisfăcut pe acești domni și acești critici cu toată varietatea de capricii care mi-au trecut prin cap și cu cât ei le-au înțeles mai puțin, cu atât mai mult le-au admirat. Amuzându-mă de toate aceste jocuri, de toate aceste nonsensuri, de toate aceste ghicitori și arabescuri, am devenit vestit destul de repede. Iar celebritatea înseamnă pentru un pictor creșterea vânzărilor, bani, bunăstare.Astăzi, precum știți, sunt faimos și foarte bogat. Însă, atunci când sunt singur, doar eu cu mine însumi, nu am tupeul să mă consider artist în marele și anticul sens al cuvântului. Au existat mari pictori precum Giotto, Tițian, Rembrandt și Goya. Eu sunt doar un om de divertisment care și-a înțeles timpul în care trăiește. Aceasta este o confesiune amară de-a mea, mult mai dureroasă decât ar putea să pară, dar are meritul de a fi sinceră.”
                                                                                                                                          Pablo Picasso, 12 ian 1964

miercuri, 23 ianuarie 2013

...




 cu sufletul la gură,
cu ochii pe ceas,
în grabă,
în mare grabă,
mi-am înghesuit anii
într-un sac de umăr,
de-a valma,
şi-am ieşit în goană
după un taxi.
la gară,
am de prins un tren,
am zis.
ultimul tren,
pe care-l credeam al meu,
numai al meu,
se-ndepărta deja de la peron.
am aruncat bagaj
şi tot ce aveam pe mine,
pentru a mă agăţa de ultimul vagon,
care alerga înaintea mea,
din ce în ce mai repede.
am intrat în panică,
mi-a fulgerat prin minte teoria
cu gara si trenurile ce trec prin ea;
nu puteam,
nu aveam voie,
nu-mi era permis
să ratez o astfel de ocazie.
şi totuşi,
pierdeam văzând cu ochii,
pierdeam orice speranţă,
chiar şi pe-aceea de-a mă mai opri,
când,
deodată,
uşa s-a deschis
şi cineva
necunoscut,
mi-a întins ceva de-ajutor,
o coasă,
de care m-am agăţat
cu amândouă mâinile,
rămânându-i recunoscător pe viaţă.

PS: Si tot mai vinovate pasari
       Dau esafoadelor ocol...

vineri, 18 ianuarie 2013

...


"Știu că nu știu nimic, și nici măcar asta nu știu."
                                                                     Socrate