Avem timp (I)

 

   Îmi place Octavian Paler. Mult. Foarte mult. N-aș putea spune acum exact cât de mult. Dar oricum azi mai mult ca ieri și aștept să văd dacă și mâine mai mult ca azi. Dacă nu, o să fiu dezamăgit; nu de el, de mine.

   Am citit până acum - doar - trei din cărțile lui - respectiv Calomnii Mitologice, Viața pe un peron și Autoportret într-o oglindă spartă - și multe frânturi din scrierile sale. Nici nu mă grăbesc să-i citesc exhaustiv opera. Ca o cutie de bomboane de ciocolată, lucrurile bune nu trebuiesc terminate dintr-odată; sau cel puțin așa mă amăgesc eu. Oricum următoarea, după ce termin Veacul de singurătate al lui Marquez, Vineri sau limburile pacificului a lui Tournier și o cărticică a unui oarecare Emanuel Swedenborg ( uneori citesc încrucișat, depinzând de unde mă aflu și de stare, doar uneori) va fi una din cărțile lui. 

   L-am prins pe cel ce a ieșit pe locul 93 la “Mari români” (pariez că nu știați asta despre Octavian Paler) și pe vremea când era prezent, miercurea, la Sinteza Zilei. Inspira pur, simplu și întodeauna respect. Și punctul pe j știa să-l pună, și apoi să-l caligrafieze, ca nimeni altul. N-am înțeles niciodată de ce oamenii de statura lui se bagă în noroiul, e-adevărat că uneori aurifer, al politicii și socialului de zi cu zi, dar asta e altă poveste și sunt sigur că maestrul (așa cum îl admonestau cu nedisimulată afecțiune cei din platou) a avut motivele lui. Altele decât ale altora.Ce nu-mi place aici e că pe-acolo mai era unul numit "maestru"; îl cheamă Cristoiu, a inventat găina care naște pui vii și are convingeri și principii atât de solide încât și le schimbă de câte ori își schimbă țiganii caii. Dar și asta e altă poveste.

   După cum spuneam îmi place, îi știu scrierile și mă bucur de fiecare dată când am norocul ca gândurile lui așternute cândva pe vre-o foaie să-mi lumineze, chiar și preț de câteva minute, cotidianul. Și asta nu se întâmplă atât de des pe cât ar trebui.

   Așadar nu mică mi-a fost mirarea și poate dacă nu m-aș ști mai bine chiar rușinea când un prieten, englez, mă întreabă dacă știu “I’ve learned”, de Octavian Paler (“Am învățat”, cu alte cuvinte) și a trebuit să-i spun că nu. Apoi am citit. În engleză, cum mi-a trimis el. Apoi și în română. Autentic. Adevărat. Veritabil. Știu că sunt sinonime, nu dați cu piatra.

   Nu știu de unde impresia că în limba lui Shakespeare ar suna mai bine scriitura asta. Trebuie să fie doar o impresie totuși. Și nu doar datorită faptului că autorul “Vieții pe un peron” spunea “România este patria mea, restul sunt doar țări”; aș îndrăzni, umil, să-l parafrazez sperând că tot el ar fi putut spune “Româna este limba mea, restul sunt doar dialecte”.
   Apoi văd pe net că “Am învățat” ar face de fapt parte din poemul „Avem timp”. Poem pe care cândva, undeva, cumva l-am parcurs cu ochii... acum imi dau seama că doar cei ai minții și destul de fugitiv, pentru că nu s-ar fi ascuns așa ușor prin cutele memoriei, obosite ce-i drept de banalitățile zilelor de ieri, azi și mâine. Dar prin alte locuri văd că se spune că “Am învățat” nu i-ar aparține de fapt lui Paler, ci versurile i-ar fi doar atribuite…

   Oricum ar fi,  “Am învățat” m-a dus imediat cu gândul la “ În timp înveți”, a lui Jorge Luis Borges. Acum nu mai știu care din ele îmi place mai mult. Și nu mă interesează dacă pesimistul Paler a fost inspirat de magicianul Borges (invers mi-e greu să-mi imaginez că s-ar putea).

   Și, ca să nu mai uit din nou, pun două puncte și citez, aici :

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga,
să regretăm c-am greșit și să greșim din nou,
să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi
înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin
cenușa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm
după-aceea,
avem timp să primim daruri și sa nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru puțină tandrețe.
Când să facem și asta murim.