Într-o zi i se spuse privighetorii
să iasă din basmul lui Andersen în care se născuse
şi să zboare la un împărat care se lupta de ani de zile
cu armata sa împotriva altui stat.
După ce-o ascultă acesta avu ideea să plece la război înarmat doar cu ea.
Faţă-n faţă cu inamicii săi a pus privighetoarea să cânte;
de după umerii soldaţilor au răspuns alte privighetori
apoi s-a lăsat peste toţi pacea.
Cu timpul acest fapt a fost oarecum uitat, adică răstălmăcit
şi oamenii au inventat avioanele cu care
distrugeau state la fel de mici precum cel aflat în uitare.
Numai că, odată, în timpul unui raid,
în dreptul lor a apărut un stol de privighetori
care se auzeau din cer precum clopotele lui Lars von Trier
în Breaking the Waves
şi pe pământ au început să cadă ca nişte fulgi
părinţi înviaţi, buchete de flori, case de turtă dulce
şi o pace ca de basm încuiat undeva
şi lăsat să se rescrie când este uitat.
Povești pentru copiii mari de la oraș
Prima
Cătălin Mihai Ștefan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu