Dialog

Florin Iaru:
" Eu cred că mass-media contemporane au produs un fenomen de aglutinare a spectatorilor. Libertatea de expresie a fost imediat urmată de manipularea publicului. Mass-media sînt afaceri în care eficienţa contează. Iar afacerile nu au nimic cu inteligenţa.
În faţa unei asemenea presiuni unificatoare, neatentă la indivizi, preocupată excusiv de colectivităţi, blogul era singura şansă a unor "ciudaţi" să iasă din maşina de tocat. Că era Mirc, acum zece ani, că e blog, azi, esenţa ar fi asta: sînt diferit, deci exist. Într-un fel, e povestea naufragiaţilor care aruncă o sticlă cu un mesaj în ocean. Se va găsi cineva să citească şi, mai mult, să înţeleagă?
Nu neg blogul. Neg înmulţirea sau aglomerarea lui. E blogul calea, adevărul şi puterea? Am voie să spun că mie nu-mi place? Sau nu? Afirm răspicat că sînt 5% bloguri interesante. Restul? Ifose. Prejudecăţi. Agramatisme. Plictiseala teroristă din lumea reală. Vreţi, nu vreţi, mediocritatea a invadat spaţiul virtual cu viteza netului" 

- adevarul -

(ca de obicei, la mijloc)

Ioan T. Morar:
“Complexaţii sunt de două feluri: cu blog şi fără blog. Proştii, şi ei, sunt tot de doua feluri: cu blog şi fără. Ca să nu mai vorbim, de deştepţi. De fapt, lumea se împarte în două. Eu sunt în partea celor cu blog. Îmi place internetul, scriu numai e-mailuri, nu mai scriu scrisori, nici vederi. Comunic electronic. Sînt printre primii români care au avut adresa de e-mail, la serverul de la Fundaţia Soros. Am crezut şi cred în computere, în www, în bloguri. Citesc blogurile altora şi mi se pare că lumea este mai mică şi, în acelaşi timp, mai vastă, de cînd e internetul. Nu călătoresc în locuri în care nu am internet. Am adăugat motoarelor vieţii mele şi motoarele de căutare. Mă simt bine în lumea virtuală.
Cum să cred că ea e refugiul complexaţilor? Fiţi serioşi! Venerabilul matematician Solomon Marcus mi-a spus recent: “Cum să nu ai un site? Cum să te cunoască lumea fără referinţe electronice?” Dacă nu te găseşte Google, nu exişti!”