Călăuză

 

- Nu…nu te opri; înainte.

- Dar nu vreau să ies; e cald și bine aici.

- E, însă nu mai poți sta; trebuie să ieşi.

- Dar să-nvăț să mă țin pe picioare întâi. Noroc cu mama și tata…

- Invaţă, apoi înainte.

- Dar nu știu încotro.

- Nu contează; tot înainte.

- Dar ceilalți copii sunt răi cu mine.

- Chiar dacă...Nu te opri. Înainte.
- Dar vreau să mă mai joc puțin...
- Altadata; acum înainte.

- Dar colega de clasă pe care o iubesc e cu altul.

- O fi, dar tu trebuie mergi înainte.
- Dar... vreau un măr. Nu trebuia să fie un măr?
- ...

- Dar nu mai știu ce vreau...

- Ei, hai... înainte.
- Dar vreau să mă mai distrez și eu.
- O să ai timp, deocamdata înainte.

- Dar meseria asta nu-mi place. Da...știu ce o să zici...

- ...înainte.

- Dar nu mă mai înțeleg cu nevasta.

- Se mai întâmplă...înainte.

- Dar au murit bunicii mei. De ce ? Pot să plâng ?

- Nu contează; înainte.

- Dar nu mai știu cine sunt...

- O să-ţi treacă...înainte.

- Dar copiii mei nu mă ascultă...și cresc așa repede.

- Asta e...înainte.

- Dar nu mai am timp de nimic pentru mine.

- O să ai... înainte.
- Dar...vreau un măr. Nu trebuia să fie un măr?
- ...

- Dar mama e bolnava.

- N-ai ce face... înainte.

- Dar nu mai am bani.

- Niciodată no sa ai destui; înainte.

- Dar parcă nu așa mi-am imaginat eu viața...

- Ți se pare...înainte.

- Dar am obosit...am nevoie de o pauză.

- Nu acum; înainte...

- Dar nici părinții mei nu mai sunt. Nu mai vreau.

- Trebuie. Înainte...

- Dar... e ciudat: am părul alb. Și parcă stau prea mult prin spitale....

- E normal; înainte.

- Dar cum s-au schimbat toate; ehe...pe vremea mea...

- Înainte.

- Mi-e greu; noroc cu nepoții...deşi și ei mă supără de multe ori.

- Trece...dar mergi înainte.

- Dar...acum s-a dus și ea; după atâția ani doar împreună...nu cred că mai știu să trăiesc singur.

- Totuși... înainte. 
- Dar...vreau un măr. Nu trebuia să fie un măr ?
- ...

- Bine...dar e întuneric...n-ar trebui să văd o lumină acum ?

- Nu știu; oricum înainte. Tot înainte...