duminică, 19 decembrie 2010

Bunica






- Ce faci bunică ?
De parcă n-aș ști ce face; dar ce altceva aș putea întreba...
- Ce să fac măi băiete… iaca muncesc.
- Ce muncești bunică ?
Se uită puțin mirată la mine, pare că se gândește la ceva și îmi răspunde:
- Apăi treabă nu este ? Am fost până în grădină și am săpat ceapa... și am adus oleacă de mâncare la animale...
- Bine bunică...da mai poți ?
- Apăi... trebuie; dacă nu muncești, nu ai...  
Bunica nu știe, dar nu mai muncește de mult; cam de doi ani, după ce a muncit o viață. Bunica nu știe nici că stă întinsă pe un pat de spital de vre-o două luni. Bunica nu știe că zâmbesc doar când se uită la mine. Bunica nu știe nici cine e "băietu ista" care o  întreabă, zâmbind, ce mai face. Bunica mea nu știe că are o boală numită Alzheimer.

PS:

"Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi."


4 comentarii:

  1. cand te-ai nascut era acolo.pe masura ce cresteai ea,tot acolo era!ai crescut, ea inca era acolo.intr-o zi,in cateva clipe ea a disparut,pentru totdeauna.tu,vei mai creste,ea nu va mai fi decat in amintirile tale!chipul ei ,cu trecerea timpului ti se va sterge)si cu indarjire te chinui sa il pastrezi)Dar ai fotografiile,''pentru atunci cand nu va mai fi''.
    Ce curs''firesc '' al vietii,cum zice lumea ,ne nastem,traim(cumva) murim....Nedrept,nu ar trebui sa plece din vietile noastre..dar cum s-ar putea intampla asta?altul este cursul firesc al vietii!

    RăspundețiȘtergere
  2. Din păcate sau din fericire, n-o să știm niciodată, "firesc" sau nu, nedrept sau nu, asta e tot ce avem...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cand va trece in nefiinta bunica mea, imi voi pierde din increderea in mine. N-am sa uit niciodata vrednicia bunicii... Sarut mana bunica...

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu mi-am pierdut bunica acum cateva luni(eram pe teren), am simtit ca am pierdut ceva din mine, pentru ca ea a fost mereu acolo.... TREBUIE sa mergem mai departe, fie ca vrem fie ca nu...fie ca putem sau nu... TREBUIE SI ATAT!

    RăspundețiȘtergere