There's nothing funny left to say

 

( Mici fragmente din realitatea nemediată )

Ea, studentă eminentă la sociologie.

El, șofer de maxi(taxi); și posibil plătitor de taxe studențești la una din fabricile autohtone de diplome.

- Nu vă supărați, puteți să mă lăsați să cobor aici ?

- Nu.

Locația - un semafor dintr-unul din capetele Copoului, la care culoarea roșie dăinuie de fiecare data mai mult de un minut.

- Dar vă rog, sunt în întârziere, și trebuie să ajung chiar aici aproape.

- Eu pentru chestia asta pot să plătesc amendă 5 milioane. Am zis că nu.

Oarecum lămurită, ea pare că s-a resemnat. Totuși, simte dorința să-și mai astâmpere puțin nevoia de rațiune:

- Bine, am înțeles... dar nu e nevoie să fiți atât de intransigent !

De-acum enervat, el ripostează :

- Donșoară...știi ceva... și eu știu să vorbesc urât !