Zoaie

 

“Coca-Cola e o bautura proasta. Reclama ei a fost intotdeauna fermecatoare. Acuarelistii i-au surclasat pe cofetari. Imaginatia artistilor plastici a recuperat neajunsurile gastronomiei si a contribuit la perpetuarea unui produs mediocru. Brandul Coca-Cola este, datorita superlativelor sale, aproape emancipat, desprins de balastul sucului carbogazos caruia ii serveste drept vehicul. E unul dintre multele cazuri in care operatiunea ambalarii a atins perfectiunea, eclipsand cu succes marasmul fazelor de productie anterioare. In timp ce continutul e…”
Cam atât a rămas din articolul sau editorialul “Contemporani cu coca-cola”, (asta pe siteurile gen ziare.com) din Evenimentul Zilei . Daca se încearcă accesarea link-ulului de pe site-ul ziarului în cauză, unde  a fost pus articolul în ziua publicării, ajungi doar la o pagina goală. Exempla trahunt: http://www.evz.ro/detalii/stiri/contemporani-cu-coca-cola-930345.html .
Cu alte cuvinte, sau ca sa înțeleagă tot aromânul, articolul a fost șters sau cenzurat. Destul de limpede de ce și de către cine, dat fiind tonul agresiv la adresa cocacolei. Băutura căreia un prieten îi spune “zoaie” a împlinit de curând nu știu câte sute de ani sau așa ceva...Să-i urăm cât mai multe ulcere în continuare.

...

...

 (Mici fragmente din realitatea nemediată)

Mă nimeresc să trec pe lângă doi oameni exact în momentul în care și ei se întâlnesc. Pe o bucată de trotuar. Unul, sigur intelectual, vârsta a treia, cu ochelari, o carte în mână și barbă, celălalt, sigur vai de capul lui, vârsta a doua, probabil dar nu sigur homeless.
Asist și la conversația lor.

- Hristos a înviat și bună ziua, zice hotărât cel de-al doilea.

- La revedere, răspunde prompt  primul şi se îndepărtează netulburat, înainte ca amărâtul să-şi regrupeze ideea.

...

...

 

“Duminică, 8 mai, la emisiunea Apropo TV s-a discutat despre ce tatuaje îşi mai fac „vedetele“ din România şi de ce.

Tînăra cunoscută drept Iguana şi-a tatuat o... iguană, care să reflecte „firea ei schimbătoare“ (!),

numitul Alex „Yamasha“ Velea are pe spate următoarele vorbe: „Dumnezeu e, cu mine“ (virgula n-a pus-o el),

iar Carmen Şerban... Eee, aci lucrurile devin de-a dreptul complexe. Prin tatuajul său, ea a încercat să-şi „reliefeze existenţa“ – un trandafir care „este viaţa“, ce se termină în cheia sol – muzică, şi un cap de mort (realizat după o bijuterie Roberto Cavalli) care reprezintă moartea, totul în formă de cruce. Pam pam!”

P. M.

... ... ...

 

...

Passants

   De ce oare devenim atît de goi, de cenuşii, atît de trîndavi, nepăsători, netrebnici şi nenorociţi cînd începem să trăim ?
   Oraşul acesta are două sute de ani şi o sută de mii de locuitori… şi nu e nici unul care să nu semene cu ceilalţi. Nici în trecut şi nici în vremurile noastre nu s-a ivit printre ei vreun mare înfăptuitor, un cărturar, un pictor sau vreun om cît de puţin însemnat, care să stîrnească invidia sau dorinţa fierbinte de a-i semăna.
   Nu fac decît să bea şi să mănînce, să doarmă şi pînă la urmă să moară!
   Apoi se nasc alţii care… trăiesc la fel!
   Ca să nu se tîmpească de plictiseală, se distrează clevetind, îşi umplu viaţa cu jocurile de cărţi şi cu băutura, cu judecăţi fără rost.
   Nevestele îşi înşeală bărbaţii, iar aceştia mint, prefăcîndu-se că nu ştiu şi nu aud nimic… O educaţie grosolană otrăveşte sufletul copiilor, înăbuşind în ei orice scînteie divină. Aşa cresc, devenind nişte cadavre ce seamănă între ele, tot atît de jalnici ca şi părinţii lor.
   Și arătînd cu degetul spre copilul pe care îl are în faţa lui, în cărucior: şi tu vei fi la fel.                  

A.P. Cehov

Trei surori

1900

 

...

CMS

Într-o zi i se spuse privighetorii

să iasă din basmul lui Andersen în care se născuse

şi să zboare la un împărat care se lupta de ani de zile

cu armata sa împotriva altui stat.

După ce-o ascultă acesta avu ideea să plece la război înarmat doar cu ea.

Faţă-n faţă cu inamicii săi a pus privighetoarea să cânte;

de după umerii soldaţilor au răspuns alte privighetori

apoi s-a lăsat peste toţi pacea.

Cu timpul acest fapt a fost oarecum uitat, adică răstălmăcit

şi oamenii au inventat avioanele cu care

distrugeau state la fel de mici precum cel aflat în uitare.

Numai că, odată, în timpul unui raid,

în dreptul lor a apărut un stol de privighetori

care se auzeau din cer precum clopotele lui Lars von Trier

în Breaking the Waves

şi pe pământ au început să cadă ca nişte fulgi

părinţi înviaţi, buchete de flori, case de turtă dulce

şi o pace ca de basm încuiat undeva

şi lăsat să se rescrie când este uitat.

                                                          
                                                             Povești pentru copiii mari de la oraș

             Prima

                                    Cătălin Mihai Ștefan

Expoziție

Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi
Clubul Fotografilor
Galeria de Artă “Labirint”

Adrian Gârneață
“Orizonturi ieșene”
Expoziţie de fotografie de peisaj

Prezintă: Ozolin Dușa

Vernisaj: marţi, 17 mai 2011, ora 19:30
Perioadă: 17 mai – 5 iunie 2011

...

...

N-avem timp de răspunsuri

"Doctore, simt ceva mortal

Aici în regiunea fiinţei mele,

Mă dor toate organele,

Ziua mă doare soarele,

Iar noaptea luna şi stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer

Pe care până atunci nici nu-l observasem

Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă

Cu o senzaţie de iarnă.

Degeaba am luat tot felul de medicamente,

Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc

Şi chiar am citit nişte cărţi,

Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,

Am fost bun şi am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore

Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.

Cred că m-am îmbolnăvit de moarte

Într-o zi

Când m-am născut."

...

Dedicație

"Trei cuvinte, viaţa întreagă.
Două puncte, îmi eşti dragă."

...

Just do(ne) it

...

"Coincidences are god's way of remaining anonymous. "

                                                                    Albert Einstein

...

...

"Trebuie să ai totuși ceva inteligență, ca să te doară că nu ai destulă." 

                                        André Gide

...

Pesimisme

.

Toate nopţile mele au devenit nopţile unui om care nu mai putea să doarmă. Şi atunci mi-am spus: trebuie să scrii o carte! Aşa s-a născut "Pe culmile disperării". La 26-27 ani dormeam 2-3 ore cel mult. Toată noaptea vagabondam. Era atât de grav încât maică-mea plângea... Într-o zi i-am spus: "nu mai pot", la care ea mi-a răspuns cu o frază care mă impresionează şi acum: "Dacă aş fi ştiut... (te-)aş fi avortat."   Emil Cioran

PS:

Ce dacă vine primăvara

Atâta iarnă e în noi

Că martie se poate duce

Cu toți cocorii înapoi

...

Nerimelări

Prin facultate mi-am propus promis și impus să nu mai -încerc să- scriu poezie. De curând mi-am nesocotit toate cele trei verbe reflexive și am recidivat. Adică am încercat din nou.
PS: Mulțumiri Calliopei sau Erat(o)ei sau Euterpei.

Pesemne

m-aș duce să mă caut
desi nimeni nu vrea sa se gasească

acum că luna

albă

e răsărită deja de jumătate de miazăzi

și drumurile levantului devin verticale

iar privighetorile cântă

cu o octavă mai sus

decât marginea cea mai de jos a raiului

care e închis pentru renovare

(mi-a spus un tânăr

cu barba

albă

care se grăbea

să prindă calota

albă

încă netopită

a polului din ce in ce mai sud)