...

...

     Omul fiinţă raţională. Un fenomen asemănător cu lipsa activării în creierul fumătorilor la vederea mesajelor de avertizare se petrece şi într-un context aparent foarte diferit. Un studiu realizat la University College din Londra a arătat cum creierul mamelor îşi inhibă zonele “gândirii critice” la vederea copiilor proprii. Şi acelaşi lucru se întâmplă şi la vederea partenerului romantic. De aici poate şi zicala “dragostea e oarbă”.
   Însă e mai mult de atât. În psihologia socială e folosit termenul de “motivated reasoning” – adică un fel de decizie emoţională, în care oamenii se agaţă de convingeri subiective şi nu ţin cont de informaţiile care sunt în contradicţie cu ele. În creier există zone ale acestui tip de gândire, iar ele se activează spre exemplu atunci când susţinătorii unui partid politic sunt expuşi la informaţii neplăcute pentru imaginea partidului. Alte studii au arătat că la vizionarea unor informaţii negative privind un candidat politic, privitorii cărora li se activau în creier zonele judecătii obiective îşi schimbau opţiunea de vot, în timp ce cei cărora li se activa reţeaua “motivated reasoning” erau “orbi” la mesaj, rămânând fideli candidatului respectiv. Adică creierul lor reacţiona ca şi la imaginea copilului propriu sau a partenerului romantic din studiul citat mai sus.
     Ochelarii convingerilor. Acest fenomen al judecăţii oarbe nu se manifestă doar faţă de copii, iubite şi politicieni preferaţi ci şi în cazul credinţelor religioase, în care credincioşii sunt “imuni” la orice informaţie care ar putea să le “destabilizeze” sistemul, ea trecând pe lângă ei ca şi citatele din limba japoneză sau ecuaţiile din fizica cuantică.
   Cel mai interesant este că zonele ce duc la “motivated reasoning” fac parte din “scheletul de bază” al creierului, reţeaua cea mai puternic interconectată de neuroni, cea care susţine cea mai mare parte a activităţii creierului. Ea se strică în bolile grave precum schizophrenia sau depresia. Cu alte cuvinte, când suntem orbi la informaţia care nu ne convine, o facem pentru că “fundaţia” creierului se opune. E greu de spus cât ne adaptează la realitate creierul şi cât ne apără de ea. Probabil cu vârsta face mai mult partea a doua.

Dragoş Cârneci

...

...

...

...

Viaţa cu adevărat trăită este în trecut sau în viitor – prezentul este un interludiu... un straniu interludiu în care recurgem la trecut sau la viitor ca să ne slujească drept mărturie că trăim.
                                                                                                                                 Eugene O’Neill

...

...

Non nova sed nove.

...

...

   Se spune ca, pentru ca o fotografie sa fie buna, trebuie sa te faca sa plingi, sa rizi sau sa gindesti.
   Toate cele trei aspecte, dar mai ales ultimul, sint valabile in cazul eseului, care tinde in acest fel spre acea categorie aparte, mult dezbatuta, a fotografiei artistice. O tema de acest gen la un concurs il face pe om sa gindeasca: in primul rind, se va intreba daca stie, de fapt, ce inseamna un eseu in fotografie.
   Nu mica mi-a fost mirarea atunci cind am intrebat citiva fotografi, unii chiar experimentati, si am constatat ca lucrurile nu le sint foarte clare in aceasta privinta.Mi-au cerut timp de gindire, iar unii dintre ei nu au raspuns. Sa fie oare atit de complicata aceasta tema, sau oamenii s-au indepartat intr-adevar de esenta artei, iar cind apasa pe declansator, o fac intr-un simplu gest mecanic? Oare imaginile sint imortalizate acum mai mult pe baza senzatiilor vizuale decit pe cea a ideilor?
   Concursurile de fotografie, desi mult mai numeroase in ultima vreme in peisajul romanesc, au in mare parte teme banale, care nu stimuleaza in nici un fel imaginatia participantului. Este deci binevenita aceasta categorie, care isi propune sa ridice standardul imaginilor realizate de fotografii romani, motivindu-i pentru a regasi entuziasmul si foamea de originalitate care ii ridica pe primii artisti deasupra mediocritatii.
   Revenind la eseul fotografic, trebuie spus ca acesta sustine o idee pe care o transmite cu ajutorul elementelor din cadru, misiune mult mai grea decit in cazul eseului literar, unde autorul are la dispozitie o multitudine de cuvinte prin care isi expune punctul de vedere si argumentele. Pentru a spori impactul vizual, fotograful insoteste de obicei imaginea cu un text scurt, care completeaza ceea ce privitorul a perceput deja din cadru. In multe dintre cazuri se realizeaza eseuri fotografice compuse din mai multe imagini pe aceeasi tema, insotite de text, pentru a ajunge fara gres la privitor, mizind pe complexitatea si numarul mai mare al stimulilor vizuali transmisi. Bineinteles, cel mai bun eseu este cel compus dintr-o singura imagine, care vorbeste de la sine, fara a mai avea nevoie de cuvinte. Unii oameni chiar prefera imaginea simpla, fara textul explicativ, pentru ca le stimuleaza imaginatia si spiritul de observatie. Privitorul poate oricind sa descopere si alte sensuri in afara de cele propuse de artist, pentru ca si opera fotografica poate fi considerata "deschisa" interpretarii, ca si in cazul celorlalte forme de arta.
   Cel mai ofertant domeniu pentru eseul fotografic este, desigur, cel uman, sensibilizind cel mai mult privitorul, prin varietatea mare de subiecte pe care le poate aborda - diferentele culturale, religioase, sociale, conflictele, razboaiele, calamitatile naturale si multe altele. Lumea naturala este si ea o sursa inepuizabila de subiecte pentru eseuri, privitorul fiind deja sensibilizat de distrugerea habitatelor, disparitia unor specii si necesitatea protejarii mediului.
   Fotografia de turism atinge subiecte variate, vizind atit umanul, cit si animalul, pe fondul mai larg al peisajului natural si al celui urban, iar la o privire mai atenta, subiectele se ivesc de la sine. Fotograful trebuie sa aiba grija insa ca ideea sa nu depaseasca sfera de interes turistic, intrind in alte domenii, precum cel social sau stiintific. Ridicarea unei cladiri noi alaturi de una veche, pe care aproape o sufoca, un zid cu graffiti in vecinatatea unui lacas de cult, reclame occidentale intr-un oras arab - sint doar citeva exemple de teme posibile pentru eseu, care se pot ivi intr-un oras. Copaci taiati sau braconaj intr-o padure protejata, urme ale trecerii turistilor prin zone de o frumusete deosebita, sint subiecte oferite de natura, dar sunt foarte importante abordarea si puterea expresiva a lucrarii, care nu trebuie sa devina reportaj socioeconomic.
   Elementele care apar in cadru trebuie sa fie usor de recunoscut si sa canalizeze privitorul spre ideea pe care autorul a vrut sa o sintetizeze in imagine. Daca fotograful nu mai are la indemina cuvintele care ii permit argumentarea, are in schimb o unealta la fel de puternica - imaginea, care isi atinge instantaneu scopul in momentul in care compozitia este bine realizata.
   Pentru ca un eseu sa fie cu adevarat bun, fotograful trebuie sa detina mai mult decit cunostinte tehnice. El trebuie sa cunoasca problema pe care vrea sa o expuna, situatia pe care vrea sa o evidentieze, iar aceste cunostinte, cumulate cu imaginatia si talentul, il vor ajuta sa gaseasca elementele necesare pentru a-si exprima foarte bine ideea.

                                                                                                                                            Ema Cojocaru

...

...

oamenii nu ştiu să tacă la timp

 oamenii nu ştiu să uite la timp

 oamenii nu ştiu să se revolte la timp

oamenii nu ştiu să gândească la timp

oamenii nu ştiu să se despartă la timp

oamenii nu ştiu să trăiască la timp

oamenii nu ştiu să se nască la timp

oamenii nu ştiu să moară la timp
oamenii nu ştiu să iubească
noi, oameni...