Despre oameni şi viermi

“Viermii nu au scoala in general, n-au gust (de pilda nu iubesc arta moderna), nu iubesc confortul (este suficient sa te duci acasa la un vierme, in vizita de familie, sa zicem, ca sa constati ca traieste in conditii inumane).

Marea muzica nu le spune nimic, si nici „cultura”.

Nu mai zic ca raportul lor cu Dumnezeu si cu marile probleme ale omului („de unde vin”, „unde ma duc”, „care este sursa Raului, a Moralei”....etc) este practic inexistent.

Problemele lor sunt de o simplitate cu totul dezarmanta pentru omul evoluat: mi s-a intamplat sa-i aud discutand despre pretul la cartofi. Niciun Teolog normal dezvoltat- nu mai zic de unul de exceptie (fericita exceptie)- nu va cobori conversatia in zone atat de sordide.

Nu mai zic ca nu se spala, sau ca se spala doar pe unele parti ale corpului (decenta, educatia si cultura imi interzic sa le numesc, desi cunosc chiar si denumirile latine).

Incercati sa-l faceti sa-si cumpere o vila. Ni-ka! Va locui eternalmente in doua camere, 50mp, unde se inghesuie cate patru (pana la opt). Viermele iubeste promiscuitatea, doarme in bucatarie, in arome de ciorba si cartofi prajiti, iar iarna se intampla sa doarma toti (patru pana la opt) in aceesi camera; va las sa va imaginati duhoarea....

Doi. Ati inteles deja, sper, ca viermele este materialist. Fireste ca in conditiile lipsei de apetit pentru Trancendenţa, viermele esueaza in cel mai vulgar materialism.

Viermele nu se duce la biserica (locul in care, duminica, se afla Trancendenţa). Nu zic: intr-un crestinism modern, vizita la biserica nu mai este absolut necesara, Trancendenţa fiind disponibila si prin alte cai (cultura, cartea, artele....etc). Dar credeti ca isi cumpara carti? Nu! Dacs isi cumpara un ziar! Va alege intotdeauna ziarul cu fotografii pentru ca, evident, are mai putin text.

As putea continua, daca n-ar fi rezerva pe care, cum ziceam, educatia mea mi-o exigeaza. Ma multumesc doar sa notez: viermele fumeaza, unii beau (bauturi proaste, fireste), viermele este intotdeauna sarac, se uita la televizor, dar la serialele turcesti (musulmane), viermele este prost (cum ziceam marea cultura ii este necunoscuta), vulgar, si, fireste violent. (Si cu asta inchei).

La viermi, frigul provoaca, cum am vazut in ultimele 14 zile, scandari spasmodice ca: „jos Basescu”, „Anisoara te iubesc”, „vreau sa fim prieteni” si alte asemenea, care se accentueza proportional cu frigul. (se stie ca viermii au spasme nervoase in conditii de frig).

Desigur, chestiunea trebuie tratata crestineste. De aceea nu-i putem impusca pe toti. (Mila crestina). Unii trebuie conservati. Desi pare improbabil, exista viermi recuperabili. Ei pot fi folositi la muncile campului, sau in general, la muncile mai putin calificate sau murdare. Ar putea fi cazati in apartamente de doua camere (50mp) cate patru (pana la opt)...etc... “

                                                                                                                                    Adrian Rusu

...

...

Vino mai aproape, prietene. Prietene? Prima data m-a văzut acum 36 de secunde şi-mi spune cuvinte nuciforme precum prietene. Cuvinte. Uneori ma gandesc cum comunicarea ar fi mai simpla, mai sincera fara cuvinte. Prietene. Prietene e doar un cuvant. Un cuvant care ar trebui sa ghilimele exprime inchid ghilimelele o stare. Stare. Stare, alt cuvant. Cuvant, alt cuvant. Un psiholog oarecare spune ca 80 la suta din comunicarea dintre două persoane este non-verbala. Non-verbala, alt cuvant; de fapt o expresie. Expresie, alt cuvant...

...

Autumnale

Este Biserica Ortodoxa un mare tabu in Romania?

Este in buna masura, este. Stii ca in ultimii ani daca politicienii au inteles ceva este ca poti sa exprimi opinii despre orice dar nu despre biserica. Biserica trebuie sprijinita neconditionat intotdeauna, ca o institutie foarte populara, e foarte impopular sa ai comentarii la adresa bisericii, insa eu sunt de parere ca nu e niciun lucru pe lumea asta care nu trebuie pus la indoiala iar filmul asta asta nu pune la indoiala nici rostul, nici scopul, nici calitatea actului religios in Romania, ci zice o poveste.

Filmul ne da posibilitatea sa punem in discutie niste lucruri generate de subiectul filmului, sa ne intrebam daca cu adevarat suntem atat de religiosi pe cat ne pretindem - stii ca romanii au senzatia despre ei ca sunt un popor foarte religios, undeva 80-90% dintre romani considera ca sunt ortodocsi si practicanti dar daca iesi astazi in Bucuresti pe strada si te uiti la cum arata lumea din prejurul tau te intrebi in ce fel au asimilat ei valorile astea crestine pe care le clameaza.

Eu cred ca suntem foarte la suprafata lucrurilor in privinta asta si ca asta face parte din subiectele generale pe care ar trebui sa le dezbatem astazi.

Nu sunt un credincios in sensul in care lucrul acesta se intelege in mod obisnuit, nu ma duc duminica la 9 la biserica, am un alt raport cu lucrurile astea, insa consider ca sunt suficient de responsabil social si ca impartasesc o gramada dintre valori in comun cu cele pe care le impartaseste religia si credinta ortodoxa in special.

Dar fiecare ajunge la valorile astea pe calea lui si cred ca despre unele dintre ele dau acum ocazia bisericii sa vorbeasca in public.

Cred ca biserica noastra e foarte tacuta. Dupa cum vezi apare in public mai cu seama atunci cand se fac niste comparatii cum au fost cele de anul acesta si apar subiect de tip profitul bisericii, McDonald's sau impozite ... cred ca ar trebui sa fie mult mai vocali si in chestiuni de continut, in chestiunea continutului si a misiunii lor.

Este foarte bine ca ne straduim sa construim foarte multe biserici in tara asta dar fundamental e in ce fel reusim sa transferam, daca tot au asa o mare influenta asupra oamenilor, acele valori care sa-i faca pe acesti oameni sa fie mai morali si mai pasatori cu celalalt.

Cristian Mungiu, după “După dealuri”

...

...

        

“I think computer viruses should count as life…
 I think it says something about human nature that the only form of life we have created so far
 is purely destructive.
 We’ve created life in our own image.”

                                                                                           Stephen Hawking

...

...

"Nichita Stănescu a fost primul scriitor pe care l-am iubit. Mi-ar fi plăcut să fi fost ca el şi să fi scris ca el. Adolescenţa şi tinereţea mea literară l-au avut ca ferment. Mi-ar fi plăcut să-i fost prieten, să fi stat la poveşti cu el. Mi-ar fi plăcut să fi primit o Scrisoare pe care i-am scris-o pe la 19 ani, dar nu i-am trimis-o. Dar poate că o va primi acum:

Dragă nene Nichita,
noi v-am învăţat la şcoală
dar doamna profesoară a spus că
n-o să vă înţelegem
fiindcă sunteţi de neînţeles
şi mie îmi spun părinţii
că sunt de neînţeles
aşa că vă rog
să nu vă supăraţi
 pe doamna profesoară."

Robert Serban