În seara asta am fost să văd (premiera la) "Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu" ( regia - Andrei Ujică ), documentarul despre care auzisem câteva lucruri bune. Două lucruri m-au șocat. Unu - i-am văzut sfarcurile lu' Leana ( într-o secvență de vacanță avea o bluză fără sutien ), apoi am văzut-o și în costum de baie; știam cât de -proverbial de- proastă fusese, acum am descoperit, nu numai din cele două scene, că a fost la fel de urâtă. Și doi - mi-am reamintit cât de plat, penibil, incoerent, agramat, aproape senil spre final a fost omul care a condus 25 de ani 20 ( de fapt la începutul domniei lui mai puțin ) de milioane de alți oameni și resursele țării locuite de acei oameni. Încă o dată mi se confirmă că succesul și istoria depind foarte mult de conjuncturi; doar conjunctura și norocul ( asta pentru cei care nu cred în destin/predestinație/karmă sau alte asemenea "lucruri abstracte", care, vorba domnului Ceaușescu "sunt și ele uneori folositoare" ) au făcut ca omu asta să nu rămână un idiot ambițios, banal ca toți idioții (ambițioși sau nu), care cel mult ar fi putut zgâria istoria printr-o ispravă precum cea a băiatului cu pușca din Columbine, cu care sunt convins că împarte unele trăsături psihice. Meritocrația a fost și rămâne o poveste frumoasă de amețit copii până prin ultimii ani de facultate. Mai nou știu că tinerii (de fapt și copiii) merg la școala de lideri; o antireclamă perfectă pentru astfel de școli ar fi, după mine, unul din cele câteva discursuri absolut "geniale" in stupiditatea lor absurdă, descoperite de regizor în kilometrii de arhivă pe care i-a studiat pentru a-și încropi filmul. Despre documentar în sine nu spun decât că ar trebui văzut. Eventual reorganizat într-o mini serie de 3-4 episoade, că de, nu oricine are răbdare să stea peste trei ore în fața unui ecran umplut cu imagini de arhivă. Ar trebui văzut de cât mai mulți români - tineri sau bătrâni, capitaliști convinși sau nostalgici comuniști, intelectuali sau cocalari...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu