( Mici fragmente din realitatea nemediată )
Ea, studentă eminentă la sociologie.
El, șofer de maxi(taxi); și posibil plătitor de taxe studențești la una din fabricile autohtone de diplome.
- Nu vă supărați, puteți să mă lăsați să cobor aici ?
- Nu.
Locația - un semafor dintr-unul din capetele Copoului, la care culoarea roșie dăinuie de fiecare data mai mult de un minut.
- Dar vă rog, sunt în întârziere, și trebuie să ajung chiar aici aproape.
- Eu pentru chestia asta pot să plătesc amendă 5 milioane. Am zis că nu.
Oarecum lămurită, ea pare că s-a resemnat. Totuși, simte dorința să-și mai astâmpere puțin nevoia de rațiune:
- Bine, am înțeles... dar nu e nevoie să fiți atât de intransigent !
De-acum enervat, el ripostează :
- Donșoară...știi ceva... și eu știu să vorbesc urât !
interesant blogu' asta al tau....da cand intru pe el vreau 5-10 min sa ascult o muzica buna...sa vad o poza faina si sa citesc....ceva mai mult...
RăspundețiȘtergerevezi poate faci ceva si rezolvi problema
:d
Să-nțeleg că ar trebui și să scriu ceva mai mult. Vedem cum o să sufle vântul...
RăspundețiȘtergere