Un nou email la care n-am răspuns:
“Ipoteza: oamenii prețuiesc prea puțin… pardon, noi, oamenii, prețuim prea puțin așteptarea. Așteptarea care dă valoare - discutabil - "așteptatului".
Demonstrația: de aceea nu suportăm să pierdem autobuzul, să întârzie prietenii la întâlniri, să stăm la cozi; de aceea s-a inventat telefonul și mijloacele de locomoție de - din ce in ce mai - mare viteză; de aceea nu știm a sta pe marginea drumului, ca un jucător scos din teren, să privim lumea. Nu ca spectatori. Nici ca arbitri. Ca jucători de rezervă.
Excepția: dar tu nu. Tu, când ești tu însuți, când ți se permite sau îți permiți să fii tu, “tu est patient“.
Interogația: Pot oamenii să lase urme în timp, sau numai timpul lasă urme în noi?
Nu Concluzie, ci din nou Ipoteza: Timpul există. Cred însă că noi i-am inventat scurgerea.”
Posibil răspuns la Interogație: aici .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu