Scrisoare condițional optativă de prea dragoste

   Scriu, pentru ca scrisul  linisteste, desi scriindu-ti tie nu fac decat sa sporesc nelinistea. De vorba cu  sine  vine mai greu decat cu oricine altcineva.
   Ai sa razi, dar azi ma intrebam in ce enciclopedie, in ce tratat, la ce literatura de specialitate ar trebui sa caut raspunsurile unor intrebari care n-ar trebui sa se nasca.
   Te-intreb, asa cum si pe mine ma intreb, cat de usor tolerabile vor fi caderile mele, caderile tale…
   Ce-am face daca ne-am coplesi, daca nu ne-ar ajunge timpul pentru noi insine, daca n-am dormi atatea nopti la rand
Daca nu as vrea sa mai plec dimineata de langa tine
Daca as simti mai mult decat as gandi
Daca n-as mai sti cate zile trec in timp ce-ti vorbesc despre frica mea, eternitatea
Daca n-am reusi sa ne respectam nicio conventie
Daca ai simti ca nu am experienta sa-nteleg lucruri pe care tu deja le-ai trait
Daca n-as mai avea lucruri inedite sa-ti spun, daca nu ti-as mai citi franturi din lecturile mele
Daca ne-am simti vinovati
Daca mi-as asuma prea mult liberul arbitru si-as uita de val
Daca n-as mai fi la fel de frumoasa cand plang
Daca ziua n-as putea sa te privesc in ochi
Daca te-as ucide pentru un capriciu
Daca n-am mai putea sa ne uitam, impreuna, dupa femei
Daca n-am impartasi aceleasi gusturi pentru imbracaminte
Daca n-am mai avea secrete unul fata de celalalt
De te-as priva de timpul tau liber...
   As propune sa ne intalnim doar in spatii publice, populate, unde luciditatea nu e sugrumata de irational, unde poti doar sa ma tii de mana, unde nu m-as teme ca in absenta cuvintelor te-as lasa sa ma tii in brate.
   Putem uita ca avem atatea lucruri in comun, la fel cum putem accepta ca suntem foarte diferiti. Ne putem multumi cu cele petrecute sau putem accepta efectul chimiei, oricat de trecator ar fi el. Putem visa si dori, putem sa ne si intoarcem fiecare la vietile din care am venit.
   Daca ceea ce construim ar fi un calapod sau mai degraba un esafod, n-as vrea sa stiu, ci as prefera sa-i dau intelesul, pe deplin, al unei experinte totale: aceea de a fi total sincer, total descatusat de reguli, sa fi uitat de tine, sa simti ceva apropiat de fericire, sa-l simti pe celalalt si nimic altceva, total al defectelor noastre adunate, total al calitatilor noastre ridicate la patrat.
   Mai mult rau decat este deja nici eu, nici tu n-am putea produce - daramite amandoi - dar mai mult bine?
   Contradictiile – mai ales ale mele, regretele – mai ales ale tale,
se intretaie cu durerile reciproc provocate,
cu uitarea,
insomnia,
conventionalul dor,
conventionala dorinta,
conventionalul “ne-auzim” sau “pa”,
spus fara a dori neaparat sa renunti, chiar avand si mai multe de spus;
se intalnesc cu energia din piept,
cu spasmele
si temerile,
cu plansul,
cu rasul.
   Le-as face sa taca, macar pentru o vreme,
as uita ca toate astea se aseaza pe rani - multe nevindecate -,
mi-as aminti doar ca merit, ca poate meriti si tu,
ca exista un val caruia i-as ramane prada constient, voit, as inota langa tine.
   Am impartasi aceeasi lume secreta.
   Dar opreste-mi trenurile din cap.

                                                                      Yours sincerely, 
                                                Ela