sâmbătă, 17 decembrie 2011

Legături (The "Home" message) (I)


"Începând cu originile noastre, apa, aerul şi formele de viaţă au fost strâns legate. Dar recent am rupt aceste legături.
Am creat fenomene pe care nu le putem controla.
Tot ceea ce vedem că se întâmplă este o reflecţie a comportamentului uman. Am remodelat Pământul după imaginea noastră.
Avem foarte puţin timp să ne schimbăm. Cum poate acest secol să ducă povara a 9 miliarde de fiinţe umane dacă refuzăm să fim traşi la răspundere pentru tot ceea ce noi singuri (ne-)am făcut ?
Omenirea nu are mai mult de 10 ani pentru a inversa tendinţa şi a evita trecerea într-un nou teritoriu ... viaţa pe Pământ aşa cum nu am cunoscut-o vreodată.

Haideţi să vedem faptele

20% din populaţia lumii consumă 80% din resursele sale
lumea cheltuie de 12 ori mai mult pe programe militare decât pe ajutorul oferit ţărilor în curs de dezvoltare
5000 de oameni mor în fiecare zi din cauza apei de băut murdare
1 miliard de oameni nu au acces la o sursă sigură de apă potabilă
aproape 1 miliard de oameni suferă de foame, zi de zi
peste 50% din cerealele comercializate în întreaga lume sunt utilizate pentru hrana animalelor din fermele de carne sau pentru biocombustibili
40% din terenul arabil a suferit deteriorări pe termen lung
în fiecare an, 13 milioane de hectare de pădure dispar
un  mamifer din 4, o pasăre din 8, un amfibian din 3 sunt în pericol de dispariţie
speciile mor, într-un  ritm de 1000 de ori mai rapid decât rata naturală
trei sferturi din zonele de pescuit sunt epuizate, sau în pericol de epuizare
grosimea gheţii arctice este cu 40% mai subţire decât acum 40 de ani
temperatura medie din ultimii 15 ani a fost cea mai mare înregistrată vreodată"

Mic şi egocentrat PS:
Luna asta, decembrie carevasăzică, dimineaţă de dimineaţă, când ies din scara blocului sunt lovit peste faţă şi mai jos, peste fular, de o masă, parcă mereu aceeaşi, de aer cald. Afară e tot timpul cald. La fular n-am renunţat însă; e decembrie, cum să umblu fără fular...
Cineva, la o pensiune de munte, îmi spune că n-a pus încă instalaţiile luminoase de crăciun, ca în fiecare an; cum să le pună dacă nu e pic de zăpadă. N-a mai pomenit niciodată să nu-i fie alb de jur împrejur pe vremea asta.
Homeleşii sunt fericiţi. Unul din ei îmi spune că iarna trecută a dormit (undeva într-o clădire comunistă părăsită, fără geamuri) la minus 20 de grade. Dar e mai bine aşa - de-ar da domnul să rămână temperaturile astea - pentru că, în aceeaşi iarnă trecută, unui coleg aflat într-o cameră alăturată i-au degerat degetele de la picioare şi au trebuit amputate; toate zece.

Un comentariu:

  1. Tinere, am stat de ti-am citit ostenelile. Impartasesc gandurile puse f frumos aici, ma regasesc ca mentalitate dar si nemultumire frica sau . . . aici intre randurile tale. Nu stiu daca vreodata cineva, care trebuie, va vedea tot ce se scrie aici si pe alte mii de bloguri dar sunt sigur ca toate aceste ganduri ale noastre pozitive se unesc acolo undeva in univers si poate vom reusi sa schimbam toate aceste "schimbari" facute de noi din nestiinta a ceea ce vor produce peste timp.
    Cu mai mult respect, acelasi.

    RăspundețiȘtergere