A dog story

   Hachiko a fost un câine din rasa Akita născut la o fermă din apropierea orașului japonez Odate, rămas în memoria umanității pentru devotamentul față de stăpânul său.

   În 1924 Hidesaburo Ueno, profesor la catedra de agricultură a Universității din Tokyo, l-a crescut pe Hachiko de mic, iar câinele şi omul au dezvoltat o relaţie speciala.

   Pe durata vieții stăpânului său, Hachiko îl însoțea în fiecare dimineață la Gara Shibuya urmând ca la întoarcerea acestuia de la serviciu să-l aștepte în același loc din apropierea gării și să se întoarcă împreună acasă.

   Cei doi și-au continuat rutina zilnic până în 21 mai 1925, când Ueno nu s-a mai întors seara din obișnuita sa călătorie cu trenul deoarece suferise un atac cerebral la universitate în acea zi. Profesorul a murit și nu s-a mai întors niciodată în gara unde prietenul său îl aștepta.

   Hachiko a intrat în posesia altor proprietari, dar a evadat cu regularitate, apărând mereu la vechea sa casă unde fusese crescut de profesorul Ueno. În cele din urmă, realizand că profesorul Ueno nu mai locuia acolo așa că s-a dus să îl caute în gara unde îl însoțise de atâtea ori înainte. În fiecare zi, Hachiko a așteptat întoarcerea stăpânului său, dar niciodată nu și-a mai văzut prietenul printre călătorii coborâți din tren.

   Prezența sa zilnică și privirea fixă asupra trenului a atras atenția celor care călătoreau frecvent și care văzuseră anterior câinele alături de profesorul Ueno. Aceștia i-au adus alimente și l-au hrănit pe durata așteptării sale. Situația a continuat timp de nouă ani, Hachiko apărând zilnic în gară exact în momentul în care trenul sosea în gara Shibuya.

 

   Tot în 1925, un student al profesorului Ueno a văzut câinele în gara Shibuya și apoi a aflat informații despre istoria vieții lui Hachiko. Fostul student a publicat un recensământ documentat al rasei Akita din Japonia. Din cercetările sale a rezultat faptul că existau numai 30 de exemplare de rasă pură.

   Studentul s-a întors frecvent să-l viziteze și a publicat de-a lungul anilor o serie de articole referitoare la remarcabilul său devotament. Hachiko a devenit rapid un simbol național, impresia asupra societății japoneze fiind atât de mare încât profesorii și părinții îl foloseau drept exemplu. Dezvoltarea rasei Akita a cunoscut un avânt printre crescătorii de animale. Devotamentul legendar al lui Hachiko devenise în Japonia un simbol național al loialității.

   Hachiko a murit pe 8 martie 1935.

   În aprilie 1934, o statuie de bronz a fost ridicată în onoarea sa în fața Gării Shibuya, la ceremonia de dezvelire fiind prezent chiar și Hachiko. Statuia reprezintă astăzi un loc popular de întâlnire.

   În fiecare an, pe 8 aprilie, devotamentul lui Hachiko este onorat printr-o ceremonie de comemorare la Gara Shibuya din Tokio, ceremonie la care participă sute de iubitori de animale.

   În 1994, Culture Broadcasting Network (CBN) a reușit să refacă și să redea sunete cu Hachiko lătrând folosind o înregistrare veche deteriorată. A rezultat o campanie publicitară de amploare, milioane de ascultători au deschis atunci radioul ca să audă lătrînd câinele simbol al Japoniei.

      Hachiko a fost subiectul filmului Hachiko-Monogatari din 1987, în regia lui Seijiro Koyama. Hachiko: A dog story a fost lansat în august 2009 și tratează același subiect, rolul principal fiind interpretat de Richard Gere.

   Hachiko este si subiectul unei cărți pentru copii apărută în 2004 și intitulată Hachiko: The True Story of a Loyal Dog sub semnătura scriitoarei Pamela S. Turner, cu ilustrații de Yan Nascimbene.  O altă carte pentru copii, o nuvelă scurtă recomandată tuturor categoriilor de vârstă intitulată Hachiko Waits, scrisă de Leslea Newman și ilustrată de Machiyo Kodaira, a fost publicată în 2004 și in 2009. Hachiko este remarcabil caracterizat şi într-o nuvelă din 2008, The Story of Edgar Sawtelle, de David Wroblewski.