...

   În spaţiul nostru, bucuria de a trăi…nu, nu o simt.

   Bucuria de a trăi este o bucurie comunitară, nu poţi să te bucuri tu singur că trăieşti în timp ce ceilalţi în jurul tău dau în gropi şi îşi sparg capetele prin intuneric, se taie cu cuţitele în fiecare noapte şi tot blocul zbiară şi apele curg şi zoaiele se-ntind… cum să fii tu, la etajul 2, apartamentul 6 bucuros de viaţă când de jur împrejur e numai coşmar.

   Nu se poate, bucuria de viaţă nu este o bucurie egoistă, zic eu…Iar în spaţiul românesc nu simt bucuria de a trăi. Nici înainte (de revoluţie) nici acum, nu o simt deloc.

   Simt bucuria de a avea dar nu bucuria de a trăi.

   Iar urâtul care ne înconjoară… mai rău decât sărăcia, şi mai rău decât mizeria, este urâtul.

PS:

- Şi dumneavoastră vă gândiţi la sinucidere?

- De la 14 ani încoace… in fiecare zi. 

Regizorul Alexandru Tocilescu,

decedat anul trecut datorită unor tulburari cardiace, la 66 de ani