Nu toți moșii sunt craciuni

"Aseară am întâlnit un bătrân.
 De la 15 ani vindea ouă de prepeliță...și încă nu se plictisise.
- Știi..., îmi spuse el, încă nu am întâlnit două identice..."

Lanțul coliviilor

 

 In sanul de maica stateai si radeai,
O ce colivie frumoasa aveai!
Si deodata, plangand intr-o seara,
Te-ai trezit pe pamant ca-ntr-o gara.
Ca si cum ai fi fost dat afara din rai.

Copil doar o clipa, stingher si mirat,
La scoala te-au dus intr-un vechi internat.
Si cum visele stand intre ziduri
Incepusera sa capete riduri
Ai spart geamul si-n zari fara nume ai plecat.

R. Ce te zbati tu fratioare
Gandul e departe tare
Si pe colivia mica
Sade colivia mare
Nu e chip de evadare.

Abia ai trecut din copil in barbat
Si iata-te tuns cu chipiu de soldat
Te-a vanat colivia cazarma
Sa te-nsoare cu patul de arma

Dar c-un pic de noroc si de-aici ai scapat.

Si iata iubirea desculta prin ploi
Te cheama razand sa privesti inapoi.
Nici nu stii in ce lunga robie
O pornesti cand usor te imbie
Sa treci pragul acum coliviei in doi.

Visand sa fii liber o singura zi,
De-acum ai albit tot schimband colivii
Si din viata aceasta intr-o seara
Te trezesti dat pe usa afara
Ca un inger bolnav parasit de cei vii.

  Dar Domnu' vazandu-te a nimanui
Coboara voios vrand cu el sa ramai
Si pe drum iti vorbeste in soapta
Ce duminici frumoase v-asteapta
Sus in cer unde sunt coliviile lui.

...

Bunica

- Ce faci bunică ?

De parcă n-aș ști ce face; dar ce altceva aș putea întreba...

- Ce să fac măi băiete… iaca muncesc.

- Ce muncești bunică ?

Se uită puțin mirată la mine, pare că se gândește la ceva și îmi răspunde:

- Apăi treabă nu este ? Am fost până în grădină și am săpat ceapa... și am adus oleacă de mâncare la animale...

- Bine bunică...da mai poți ?

- Apăi... trebuie; dacă nu muncești, nu ai...  

Bunica nu știe, dar nu mai muncește de mult; cam de doi ani, după ce a muncit o viață. Bunica nu știe nici că stă întinsă pe un pat de spital de vre-o două luni. Bunica nu știe că zâmbesc doar când se uită la mine. Bunica nu știe nici cine e "băietu ista" care o  întreabă, zâmbind, ce mai face. Bunica mea nu știe că are o boală numită Alzheimer.

PS:

"Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi."

Dragostea învinge

  Un scriitor canadian consacrat scrie un roman de, ce altceva, dragoste; îl intitulează, cum altfel, “Dragostea învinge” și îl publică, cartea intrând astfel în malaxorul pieței literare din țara mai sus-pusă Statelor Unite (ale Americii). Deși are parte de un tratament atent din partea editurii, romanul nu se bucură mai deloc de succes la public. Hotărât să nu-și lase opera să cadă în uitare fără să fi trecut cât de cât hotarele gloriei, omul nostru caută o vreme căi de promovare, până când o idee îi surâde și probabil strigă și el, precum Arhimede in baie, “evrika”.  Astfel, într-o zi, apare în cel mai important cotidian canadian anunțul următor: “Milionar, 30 de ani, înalt și suplu, caut, în vederea căsătoriei, domnișoară. Condiții: trebuie să semene cu eroina romanului ”Dragostea învinge” “. În câteva săptămâni, stocurile, aflate în pericol de returnare, sunt epuizate iar cartea devine best-seller.  Concluzia mea: dragostea învinge.

...

There's nothing funny left to say

 

( Mici fragmente din realitatea nemediată )

Ea, studentă eminentă la sociologie.

El, șofer de maxi(taxi); și posibil plătitor de taxe studențești la una din fabricile autohtone de diplome.

- Nu vă supărați, puteți să mă lăsați să cobor aici ?

- Nu.

Locația - un semafor dintr-unul din capetele Copoului, la care culoarea roșie dăinuie de fiecare data mai mult de un minut.

- Dar vă rog, sunt în întârziere, și trebuie să ajung chiar aici aproape.

- Eu pentru chestia asta pot să plătesc amendă 5 milioane. Am zis că nu.

Oarecum lămurită, ea pare că s-a resemnat. Totuși, simte dorința să-și mai astâmpere puțin nevoia de rațiune:

- Bine, am înțeles... dar nu e nevoie să fiți atât de intransigent !

De-acum enervat, el ripostează :

- Donșoară...știi ceva... și eu știu să vorbesc urât !

Ca și cum ieri ar fi în curând

 

"Ca și cum ai vedea munții plângând,
ca și cum ai citi din deșerturi un gând,
ca și cum ai fi mort și totuși alergând,
ca și cum ieri ar fi în curând,

astfel stau palid și trist, fumegând."

...

Banal vis

-         Dormeam... de ce m-ai trezit...

-     N-am vrut. Aveai un somn frumos; și lumina era bună. Îți făceam o poză.

-         Tu și cu pozele tale...nici să dorm nu pot de ele.

-          ...

-         Și mai și visam așa frumos.

-         Aha... Ce visai ?

-         Nu mai știu.

-         Abia te-ai trezit și ai și uitat?

-         Ei...ce să visez; visam... la o lume mai bună.

-         Așa un vis banal ?

-         Nu cred că e banal; și oricum  am zis și eu... ce  mi-a venit în minte...

-         Oricum cu toții visăm la o lume mai bună.

-         Da?

-     Da...

-     Atunci... dacă ar fi așa... cum se face că rămâne la fel ?

-     Ce să rămână?

-     Lumea, vreau să zic.

-         Nu știu...

-         E oricum, cred, o intrebare din aia...

-     De care ?

-     Retorică.

-         Ba știu...

-         Da ? ... de ce?

-         Pentru că fiecare visează la o lume mai buna doar pentru el însuși...