duminică, 20 februarie 2011

Fum în ne(an)t







Mai toată lumea știe că mai toate orașele, mai mari sau mai mici, au câte un semn distinctiv, un obiect, un monument, mai mare sau mai mic, reprezentativ, un simbol mai pe scurt, cu care se mândresc sau doar sunt obișnuite, dar care, în ochii celorlați mai ales, le dă culoare. Acum îmi vin aleator în minte podul Golden Gate în San Francisco, poarta Brandenburg în Berlin, Turnul Eiffel în Paris, (fostele) turnuri gemene în New York, Casa Alba în Washington, Casa Poporului în București, catedrala Sagrada Familia în Barcelona, domul în Milano, Colosseumul în Roma, Turnul Londrei în bineînțeles Londra, mica sirena în Copenhaga, statuia lui Iisus în Rio (de Janeiro), Biserica Neagra în Brașov, castelul Huniazilor în Hunedoara șigatacaamscrispreamulte.
Și astfel mă întreb, dulcele nostru târg al Ieșilor, după cum îl alintă vorba ceea veche care si-a pierdut de mult sensul dar tot mai e des invocată, ce astfel de “monument” reprezentativ are? Îmi amintesc că pe mai toate vederile cu Iașul pe care le-am văzut, Palatul Culturii era mai tot timpul prezent; asta o fi? Biserica Trei Ierarhi e destul de renumită deasemenea. Universitatea ar putea fi iarăși un răspuns...
Dar totuși,  dacă o să mă întrebe cineva ce e mai reprezentativ pentru mine acum în orașul capitală ( în vremile noastre se pare că doar culturală) al Moldovei, aș spune fără preget că turnurile industriale din imaginea de mai sus și fumul lor. Fumul monoton, constant aproape obsedant pentru cineva (ca mine) care îl vede pe fereastră zi și noapte, seară și dimineață... Fum ce survolează ca o amantă trecută de care vrei să scapi, dar nu prea poți, vechiul târg din burta căruia crește în ultimii ani un mândru Palas. Uneori se vede, rarefiat, până spre Piața Unirii; dincolo de unde poate fi urmărit cu privirea ajunge însă mult mai departe.
Așadar, semnul distinctiv al Iașului, o să-mi fie multă vreme de-acum încolo această imagine.
Așa, ca imagine, fotografică sau nu, arată destul de bine. Deși mă interesează și asta, pe mine mai mult ca imagine chimică mă atrage...cenușă, oxid - monoxid sau dioxid ? - de carbon, funingine, hidrocarburi, gaze, bioxid de sulf, vapori ... toate aducându-și tacit, lent și sigur aportul la îmbunătățirea stării noastre (și alor noștri) de sănătate, cu fiecare respirație, adâncă sau nu, pe care o luăm, în casă sau pe stradă, când suntem treji sau când dormim, când suntem veseli sau triști...

PS:

"Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate...

Deasupra florilor noastre
ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre
si totusi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate."



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu