După cum insinuam, îi dedic fotografia, melodia ( m-a stresat în - prea mult de - nenumărate rânduri cu Dave Gahan, pronunțat "Ga'an" cum ținea neapărat să știe toată lumea, și depeche mode-ul lui) și aceste rânduri prietenului meu, membru de vază al CPN(D) - Cercului Poeților Necunoscuți (Deocamdată). Încă nu se știe reprezentant al asociației mai sus acronimate, dat fiind că abia am inventat-o, dar o să-l informez cât de curând posibil.
De el mă leagă multe amintiri, bune și rele, vesele sau triste, vii ori uitate. Și privind fotografia mea de mai sus, mi-am amintit poezia lui de mai jos; cel puțin în imaginația mea, cele două se leagă destul de bine...
Așadar, din primul lui volum de poezii, reproduc mai jos, o parte din chiar poezia care deschide cartea, poezie ce poartă titlul “Viteza luminii măsurată cu oglinda”.
Sper, printre altele, să nu se supere pe mine pentru cele de mai sus, ori de mai jos; ca orice fire mai artistică, are de multe ori toane...
“A te privi în oglindă
înseamnă să nu mai ştii
decât trupul tău cel imediat,
înseamnă a vedea şi mai bine
unde nu mai eşti, când începi,
e ca şi cum ţi-ai adânci conturul,
îngrozit de spirit
c-un deget încâlcit în jurul tău.
Înseamnă a te repeta în tine
într-o călătorire, într-o groapă
dinspre ochiul revărsat înăuntru -
nu mai eşti tu prin alţii iubindu-i cu privirea;
înseamnă să fii supt în tine
ca un tunel care intră nepermis
în el însuşi şi iese tot în el.
E ca o liniştire spre implozie.
Era mai bine să nu fi existat oglinzi –
ai fi tremurat mult în jurul tău
până ai fi ajuns cu picioarele în ceilalţi
şi apoi te-ai fi mutat liniştit în altă lume. “
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu