Răstigni-m-aș...

"Ţipă sufletul în mine

După mâna ta prelungă.

 Doamne, Doamne, nu mai vine

Timpul să-ţi întind pe-o dungă

De pat tare trupul moale?

 Să-ţi desfac veşmântul dulce?

Cureluşa la sandale?

 Răstigni-m-aş pe o cruce

Caldă de femeie tristă,

 Bate-mi-aş în palme cuie

Laice de ametistă

 Amăruie, amăruie,

 Şi lăsa-mi-aş în ruşine

Gândul coapsele să-ţi ungă...

 Ţipă sufletul în mine

După mâna ta prelungă."

Probabil textul cel mai aproape de inima mea din operele de tot felul ale "cerșetorului de cafea" Emil Brumaru, care sper să nu se supere că mi-am permis să-i reproduc mai sus poezia (numită "Scrisoare").